Deoarece atașamentele noastre din copilărie servesc drept modele pentru modul în care ne așteptăm ca relațiile să funcționeze de-a lungul vieții noastre, dificultățile din aceste relații timpurii ne pot determina să ne simțim autoprotectori. S-ar putea să credem că vrem iubire și conexiune, dar la un nivel mai profund, nu ne lăsăm garda jos de frică să nu amestecăm și să experimentăm din nou emoții vechi și dureroase.
Majoritatea oamenilor se tem de intimitate și, în același timp, sunt îngroziți să fie singuri. Acest lucru poate crea confuzie. Deci, cum vă puteți identifica dacă propria voastră teamă de intimitate va împiedică sa va bucurati de dragoste?
Acțiunile tale nu se potrivesc cu intențiile tale
Pentru unii oameni, anxietatea lor în legătură cu relațiile este evidentă. Ei pot observa în mod conștient instinctul lor de a se îndepărta de conexiune sau angajament. Pentru alții, poate fi mai subtil. S-ar putea să se simtă ca și când ar încerca să se apropie când acțiunile lor conduc exact la opus. Din cauza acestei confuzii, primul lucru la care trebuie să reflectăm este cât de mult se aliniază ceea ce credem că vrem cu comportamentul nostru. De aceea, daca ai intalnit o persoana deosebita pe un site de matrimoniale dar simti ca pastreaza oarecum distanta, atunci este posibil ca acea persoana sa faca acest lucru intentionat pentru ca ii este frica sa nu fie ranita.
Modul în care creăm distanță într-o relație este diferit pentru fiecare dintre noi și este de obicei puternic legat de istoricul atasamentului nostru. O persoană cu un model de atașament care evită respingerea poate fi distanta față de nevoile altei persoane, în special a unui partener romantic. Ei tind să fie pseudo-independenți, având grijă de ei înșiși, dar găsind o provocare să se armonizeze cu partenerul lor și să se simtă empatici față de dorințele și nevoile celeilalte persoane. S-ar putea să evite apropierea prea mare. Atunci când partenerul lor își exprimă frustrarea pentru ca isi doresc mai mult de la ei, persoana atașată poate să se îndepărteze și mai mult, simțindu-se înlăturată de „nevoia” partenerului său.
O persoană cu un model de atașament poate simți exact opusul, de parcă ar trebui să atragă atenția partenerului său. Pot avea tendința de a se simți mai nesiguri, îngrijorați, pot avea îndoieli de sine, pot fi paranoici, suspicioși sau gelosi în relațiile lor. S-ar putea să creadă că sunt în căutarea unei apropieri mai mari cu partenerul lor, dar se pot angaja în obiceiuri care sunt mai controlante, mai posesive. O persoană cu un model de atașament care evită frica este probabil să aibă temeri atât despre faptul că partenerul său se apropie de ei, cât și despre faptul că partenerul său se va îndepărta de ei. Când lucrurile se apropie prea mult, este probabil să se retragă, dar când simt că partenerul lor se îndepărtează, pot deveni foarte nesiguri.
Cunoașterea istoricului atașamentului nostru ne poate oferi o perspectivă extraordinară asupra modelelor și înțelegerii comportamentelor noastre. Cu toate acestea, pe măsură ce examinăm relațiile noastre în timp real, este valoros să identificăm momentele în care acțiunile noastre nu se potrivesc cu ideea noastră despre ceea ce dorim. Spunem că vrem să întâlnim pe cineva, dar venim cu motive pentru a nu ieși cu fiecare persoană pe care o întâlnim? Spunem că iubim o persoana, dar nu ne luăm timp să o cunoastem mai bine si sa petrecem timp impreuna? Aceste acțiuni contraactive pot fi de fapt semne că ne este frică să fim vulnerabili și să ne apropiem prea mult.
